
(c) http://www.mojageneracja.pl/1980/
IT Stefan, un prieten emigrat in state imi spicuieste din presa americana si aflu ca Lech Walesa si-a publicat dosarul de securitate pe blog. in cuta cerebrala slab irigata responsabila cu comparatiile, imi apare -ca intr-o imagine before & after – felul gretos in care a esuat proiectul Agentiei pentru Integritate in Romania.
Imi amintesc acel vot lipsit de scrupule prin care parlamentarii nostri au ales sa se imbogateasca in liniste in continuare prin metode frauduloase si au refuzat alegatorilor accesul la sursele umbroase ale prosperitatii lor.
am resimtit acel episod ca cel mai trist sufragiu din scurta istorie postdecembrista a democratiei romanesti . probabil doar vadim in turul doi al prezidentialelor poate concura esecul proiectului ANI. ANI, in formula nediluata, ar fi fost detergentul ideal pentru spalarea (macar in ceasul al 12-lea) a imaginii publice a clasei noastre politice.
o intrebare imi roade cortexul sau poate doar intestinul greu incercat: polonezii si cehii cum dracu pot?! oricum ar fi, respect pane Walesa.
pt un snapshot al dosarului D-lui* Walesa http://www.mojageneracja.pl/1980 (din pacate doar in poloneza)
*folosesc in premiera prescurtarea asta in fata numelui unui politician
da, e laudabil ce a facut Walesa, e primul fost sef de stat postcomunist care scoate totul la vedere. dar asta si pentru ca, atunci, in 80, a fost primul care s-a ridicat impotriva comunismului, cand Iliescu era prim-secretar (si sef politica al securitatii) la Iasi, iar basescu “muncea” la Anvers. Tot atunci Emil Constantinescu devenea secretar PCR pe Universitatea Bucuresti, iar un alt presedinte mai estic, Putin, prelua postul de sef al Biroului KGB din Bonn. It makes sense why Walesa is the first one…
Comentariu�Comentarii de polonez cu mustar — iunie 12, 2007 @ 5:13 pm
Stai, ca parca prima isi publicase Mona Musca rahatelul ala al ei de dosar. Ceea ce n-a reusit sa spele deloc din rahatul de care s-a umplut cand a marturisit ca a dat informatii din patriotism. Revenind la oameni cu functii si la comparatii, daca Papa ar fi fost roman si comunismul nostru ar fi fost mai putin dur decat a fost. Noi in anii 80 ne bucuram de un regim din ce in ce mai stalinist, ultimul din Europa. Se cam explica de ce ei pot si noi nu. Apropo, maine e 13 iunie. Eu, unul, cred ca ma duc acasa la tov. Iliescu sa-i duc niste panselute.
Comentariu�Comentarii de Alin — iunie 12, 2007 @ 7:57 pm
touche cu mona musca. publicitatea nu e totul.
pe de alta parte, cand o sa ne ia din urma albanezii, ma intreb ce scuze o sa mai gasim. ok, comunism greu, leafa mica, tranzitie apasatoare, inteleg inapoierea noastra economica, politica sau administrativa… dar aici e o problema de etica. or la morala suntem la retrogradare. si nu doar politicienii, societatea in sine pune pret de rabat pe principii. probabil din asemeanea motive isi si permit politicienii sa frondeze bunul simt cu nesimtirea lor de hiene la ciolan.
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iunie 12, 2007 @ 8:05 pm
alin, nu papa a daramat comunismul, ci polonezii simplii, electricienii din Gdansk care au format un sindicat, “solidaritatea” care a avut ca doctrina nu dialectica muncitoreasca| (care nu a functionat niciodata in comunism), ci doctrina catolica. Papa e simbolul unitatii catolice si a fost folosit in actiunile de coagulare a Solidaritatii ca autotitate morala si ca purtator de cuvat extern al anticomunismului polonez. Noi nu am putut sa facem ce au facut polonezii pentru ca suntem un popor de cacanari oribili, atunci ca si acum, lasandu-ne soarta in mainile unui grup restrans de politicieni care ne corup in gura cand vrea organul lor legislativ.
Comentariu�Comentarii de iontraianstefan — iunie 12, 2007 @ 8:44 pm
Sunt de acord cu tine ca avem multi cacanari oribili, dar nu sunt de acord cu generalizarea. Din pacate, istoria nu o face multimea, oricat ne-am iluziona noi ca e asa. Masele sunt bune doar pentru manevrele smecherilor. Papa a dus multe lupte pentru daramarea comunismului. Repet ca daca Papa era roman, multimea de revolte care au avut loc la noi in anii ‘80 ar fi rasturnat mult mai rapid comunismul. N-o sa ma pun sa le enumar, dar, desi nu sunt cunoscute de publicul larg, au fost multe miscari din ‘80 incoace, cu nimic mai prejos decat ale polonezilor. E o mistificare securista cum ca am fi tacut si inghitit 45 de ani. Pe de alta parte, sunt de acord cu Vali, la pretuirea moralei suntem la retrogradare. Singurul mod de a schimba putin din asta, e de a ne purta noi insine asa cum am vrea sa se poarte toti. Bafta!
Comentariu�Comentarii de Alin — iunie 12, 2007 @ 9:49 pm
da, asa e cum zici, au fost cateva momente bune de meciuri deschise cu comunismul dupa 47. primul s-a desfasurat pana in 65, anul arestarii ultimului Partizan din grupul Arsenescu (rezistenta din munti a fost o chestie oragizata si s-a intamplat in zonele Muntii Banatului (Teregova si Domasnea), Zona Muscelului+Muntii Fagarasului, Muntii Vrancei.
Au fost si rascoalele taranessti locale impotriva colectivizarilor, soldate cu zeci de mii de deportati (incpand cu 1951). In 56 a fost revolta studeneasca (mai ales la Timisoara si Cluj cu zeci de arestati si inchisi)
In 77 a fost Apelul lui Goma, ca un raspuns romanesc la Carta 77 (lansata in europa centrala). Tot in anii 70 au fost si grevele mineresti (care, din pacate nu au fost politice, doar sociale, si s-au rezolvat cu mancare mai multa in alimentarele din Valea Jiului)
La inceputul anilor 80 Ghe. Paraschiv, muncitor din Ploiesti a inscris sindicatul petrolistilor la misarea lui Walesa (din pacate nu a reusit sa coaguleze o miscare si a fost internat la psihiatrie). Au mai fost protestele insulare ale doinei cornea, andreescu, filipescu, dinescu etc, tot in anii 80, spre sfarsit. Apoi a venit marea finala de la Timisoara din 89 (o miscare de strada autentica, cu mize politice clare: Jos Comunismul, Jos Ceausescu, Alegeri libere etc, care, din pacate a fost amanetata de grupul Iliescu. Ca o curiozitate romanesca, niciunul dintre revolutionarii timisoreni nu s-a regasit in FSN-ul care a candidat in alegerile din 90, Or, in polonia, Walesa fusese ales presedinte, ca recunoastere penru conributia sa la caderea comunismului.
Comentariu�Comentarii de ion traian stefan — iunie 12, 2007 @ 10:17 pm
interesanta observatia despre excluderea liderilor civili/morali ai revolutie. si lectia de istorie mai presus. inca de la inceput redescoperirea democratiei in romania a debutat printr-o anesteziere a ratiunii practice (in sens de instanta morala, nu de pragmatism mercantil). somnul ratiunii practice a nascut fsn-ul. de atunci mergem “tot inainte”
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iunie 12, 2007 @ 10:29 pm
Multumesc. Nu e chiar completa lista ta, dar e foarte buna. Cat despre faptul ca n-au fost timisoreni in FSN, nu vreau sa mi-o iau in cap, dar si asta imi da dreptate: masele, oricat de sincere au fost, au fost jucate pe degete de smecherii care au manipulat asa zisa revolutie.
Comentariu�Comentarii de Alin — iunie 12, 2007 @ 10:34 pm
pai e cam completa daca adaug si Brasov 87 si daca o privesti din perspectiva a ceea ce terminologia stiintelor politice intelege prin miscare anticomunista pentru care chiar Solidaritatea serveste drept exemplu in definitiile clasice (vezi Dahrendorf ori Kolakowski)Miscarea e definita ca o actiune comuna, programatica, cu un set de revendicari politice si sociale si cu un grup de aderenti care subscriu la ele ( si care la nevoie intreprind o actiune comuna, gen Solidaritatea sau Carta 77, or revolutiile maghiara din 56 sau romana din 89) Din perspectiva asta, miscari anticomuniste sunt numai cele enuntate mai sus. Am specificat ca au existat si cazur insulare de anticomunism, dar necocretizate in miscari in sensul Solidaritati si a actiunilor ei. De exemplu, gestul lui Liviu Babes, tanarul care si-a dat foc in 89 in poiana brasov e un gest sublim de protest anticomunist dar nu e in cadrul unei miscari articulate Gestul lui e minunat, dar nu afecteza frontal regimul, nu creaza emulatie general si nu sporeste masa de militanti. Miscarea anticomunista si militantii ei care actioneaza coherent destabilizeaza regimul, si chiar daca nu-l darama (asta intamplandu-se pe termen mediu si lung ) il pun sub semnul intrebarii, ii creaza fisuri care in final duc la concesii mai mici sau mai importante din partea regimului. Deci, miscarile si militantii sunt cele care destabilizeaza regimurile discretionare. In cehia, polonia si ungaria, miscarile anticomuniste au fost mai eficiente si au creat falii in placile tectonice ale regimurilor, asa ca au lipsit revolutiile violente (cum s-a intamplat in romania, unde miscarile anticomuniste nu au atins esential harnasamentul si a fost nevoie de o eruptie violenta).
Nu sunt de acord cu tine cand spui ca revolutiile sunt simple exercitii de manipulare ale unor minti sofisticate care actioneaza in istorie. Eu ii creditez pe timisoreni in proportie de 98% cu realizarea Revolutiei. Nu cred in conspiratiile lui Roman si Nicolaescu care spun ca in Romania au intrat 25 de mii de agenti straini care ar fi manipulat revolutia… Ma bazez pe un adevar factual: din cei 1000 de morti ai timisoarei aproape toti erau rezidenti ai Timisoarei, judetului Timis sau a catorva judete limitrofe (studenti sau muncitori rezidenti in timisoara). Nu sunt printre morti nici palestinieni, nici rusi si nici unguri (cum acrediteaza idea Radu Tinu, fostul adjunct de la Secu local, unul dintre cei care au tras si omorat cel mai multi oameni. La un tragator de elita ca Tinu si cand tragi la gramada, probabilitatea sa omori si un numar insemnat din cei 25 de mii dintre “strainii” infiltrati e foarte mare). Teoria conspiratiei e justificarea securistilor ca au pierdut puterea in fata revolutionarilor timisoreni. Din pacate s-au repliat in 22 si au luat-o inapoi intr-o forma cosmetizata. Partea trucata din revolutie e cand apar Iliescu, Roman, Brucan si nu e o uneltire a unei maini iscusite din afara, e o regrupare de forte a securistilor din randurilor 2 si 3 din partid.
Comentariu�Comentarii de iontraianstefan — iunie 13, 2007 @ 8:22 am
Au mai fost greve si in niste fabrici clujene in anii ‘80, dar scopul meu nu e sa fiu Gica Contra, am zis ca lista ta e foarte buna.
In fapt, noi spunem acelasi lucru, dar in forme diferite despre evenimentele din ‘89. N-am pus la indoiala buna credinta a timisorenilor, dar Revolutia, daca vrei sa-i zici asa, a fost clar deturnata in doar cateva zile. Si cred ca esti de acord ca tot contextul international era propice izbucnirii unei revolte anticeausiste. Straini erau prezenti si in Timisoara, si in Bucuresti (evident, nu teroristi arabi si alte abureli din astea, dar agenti ai serviciilor straine erau, asa cum sunt si acum si vor fi mereu probabil), insa rolul lor a fost de observatori mai mult. Cat despre afirmatia ca teoria conspiratiei e justificarea securistilor ca au pierdut puterea… uf, ce bine-ar fi sa fie cum spui! Da-mi voie sa ma indoiesc ca securistii au pierdut ceva in ‘89. Mai degraba au castigat.
Comentariu�Comentarii de Alin — iunie 13, 2007 @ 8:53 am