
ultima zi la birou la actualul loc de munca. probabil ca ideea ca orice despartire e o moarte in miniatura e doar expresia unei imaginatii artistice suprasensibile… si totusi, in momentul in care imi sortez cartile de vizita din portcard-ul de langa calculator imi trec prin fata toate personajele inscriptionate pe micile bucati dreptunghiulare de carton. o suita de chipuri, unele mai bine conturate altele sterse aproape complet dar toate la fel de prost incadrate in mici scenarii incetosate prin care se insinueaza in memoria mea profesionala. secventele se leaga intr-un fastforwarding inversat, un rewind care curge in ritmul planarii cartilor de vizita in directia cosului de gunoi. personajele mai norocoase sunt arhivate intr-un buzunar lateral, cele cu adevarat importante raman in gestiunea organizatiei. tot acest joc al amestecarii cartilor de vizita, post-it-urilor mazgalite in graba si biletelelor cu numere colorate de telefon imi reactiveaza un cortegiu paralel de personaje si secvente care seamana cu flashback-ul final despre care se spune ca ar reprezenta ultima pauza publicitara inaintea marii treceri.
ok, n-am murit. da’ tot acest ritual al ultimei zile la birou are ceva funebru. mormanul de documente de sortat in arhivabile sau reciclabile, jocul cartilor de vizita, miile de fisiere electronice in legatura cu care decizi in mai putin de o secunda daca vor fi salvate sau sterse. acesta colectia de mici decizii insignifiante imprumuta ceva din emotia alegerii mai mari care le-a generat din prima instanta. alegerea unui nou drum.
nu sunt sigur ca vreau sa sterg toate amintirile profesionale a ultimilor doi ani si jumatete, tocmai de aceea le-am arhivat pe un dvd de 4.7 giga si in cateva cute mai crete ale scoartei cerebrale. gustul amarui al indeciziei e complementarizat de savoarea dulceaga a ultimei portii de inghetata oferita viitorilor fosti colegi.
iesirea din scena ma gaseste cu o geanta burdusita cu efecte personale pe umarul drept si un perpetum mobile cu 5 bile saltarete in mana stanga. wish me luck!