motto: “Astazi, iar, la telejurnal/am vazut cascaval” (refren al unei piese din ce in ce mai putin celebre scrise de Al. Andries pe vremea cand cascavalul era o marfa de lux)
de ce se vand atat de bine stirile care nu au nici o legatura cu viata noastra reala? un anume mexican slim l-a depasit in topul averilor pe bill gates, paris hilton merge la puscarie si gunoaiele din tomberonul celulei ei se liciteaza pe ebay pe sute de dolari. angelina jolie pitt are necazuri cu soacra, irinel si moni au facut si au dres, prigoana si guraliva lui consoarta au desfacut… celebritati, mondenitati, fotbalisti, prostituate si trivialitati…
ce treaba avem noi, romani din sudestul europei din anul de gratie 2007, cu toate lucrurile astea de hollywood si de top forbes. ce treaba avem noi, oameni cu capul pe umar, cu fitzele unor fotbalisti imaturi si ale unor parvenite cu decoltee pneumatice.
cand vad din astea schimb canalul. dar un buton de fastforward ar fi si mai bun (fiindca si pe celalalt canal va urma tot aceeasi stire).
cand vad din astea imi vine sa urlu “ok, to the news now!” – geniala replica a jurnalistei Mika Brzezinski in fata unei alte stiri in plus despre paris hilton in desfasuratorul jurnalului prezentat de ea.
in legatura cu fraza de inceput: primele dati cind am auzit live muzica lui Andries ma asteptam ca la iesirea din sala de concert sa ne preia “dubele” de militie; este interesant de retinut faptul ca melodia pomenita de tine (care a aparut pe albumul “interzis”, dupa ‘89) a fost compusa de andries intr-o perioada in care nimeni si nimic nu-i impiedica pe rrromani sa incerce sa asimileze calciu cu ajutorul alimentului care face obiectul pasiunii shoricelului.
fair-play-ul lui andries merge pina acolo incit recunoaste public ca aceasta melodie nu a fost gindita ca un mesaj social, ci a fost pornit dintr-o joaca. asta nu scade cu nimic meritele acestui artist, care a transmis constant mesaje verticale (exceptii dpdv al calitatii, dar mai ales al curajului) in anii respectivi. si nu numai. oricum, in cazul de fata arta, ludica sau nu, a oferit un raspuns raului inainte ca acesta sa se manifeste.
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 3, 2007 @ 11:19 pm
personal nu am prea multe amintiri cu cashcaval din perioada aia, dar ma bazez pe memoria ta mai bine ancorata in realitatile de atunci. (eu avand, potrivit cu varsta copilariei, alte prioritati decat cozile la alimentara)despre mesajele artistice transmise impotriva vointei artistului, slava domnului ca de multe ori opera e mai isteata ca autorul ei. tine si de caracterul deschis al operei cum ar zice umberto eco.
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iulie 3, 2007 @ 11:31 pm
revin cu o completare (sper) mai explicita: melodia cu cascavalul a fost scrisa in scurta perioada dupa care ofteaza toti nostalgicii comunismului, adica anii ‘70, cind lumea incepea sa uite de rusi si spera la lucruri bune. dupa unele pareri o vizita a lui ceausescu in china ar fi fost trigger-ul pt avioanele din capul acestuia (am gasit pe un blog-ul unui coleg mai tinar, actor amator, fraza: “doctorii i-au spus ca sunt nebun, dar vocile din capul meu m-au convins ca nu e asa”; la ceausescu vocile interioare au beneficiat de un backing vocals de “exceptie”: Paunescu, Vadim samd). pe linga rateurile primului vizionar al tarii, sistemul a inceput sa dea rateuri din motive care tineau de artificialismul lui. dupa 1980 a inceput sa se duca machiajul si spatiile goale din magazinele alimentare, respectiv cozile din afara lor, sunt semnele cele mai bine marcate in memoria celor mai multi dintre noi. meritul lui andries este ca a continuat sa cinte aceasta piesa intr-o perioada in care cam toata lumea “risca”, dpdv civic, cel mult un banc in cercul de prieteni. la meritele piesei ar intra si faptul ca bucura inclusiv oameni ai caror parinti s-au cunoscut cu putin inainte sau imediat dupa ‘89…
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 4, 2007 @ 7:12 pm
merci Mircea pt completari. andries e un caz foarte interesant, observatiile tale de centura neagra in andries sunt oricand binevenite (imi dau seama acum ca prin alegerea motto-ului am am reusit performanta de a deturna intentia initiala de a pune in lumina gestul deosebit al brzezinskei, un gest pe care sper sa il intalnesc si la stiristii nostri cat mai curand. nu pot sa nu marturisesc ca ma roade -din nou- scepticismul).
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iulie 5, 2007 @ 11:10 am
Genial!!!
Comentariu�Comentarii de rutza — iulie 5, 2007 @ 3:57 pm
lucrurile sunt undeva la mijloc; am preferat sa ma opresc asupra citatului, dat fiind ca nu ma prea atinge sceneta jurnalistilor de la msnbc. pare mai degraba o incercare (si nu una foarte fericita) de a merge pe directia deschisa de howard stern, decit o mo(n)stra de jurnalism adevarat
mai mult, este destul de probabil ca programul artistic de mai sus este o incercare de a obtine audienta folosind imaginea nefericitei gisculitze.
in rest, suntem de acord asupra calitatii programelor de stiri. in perioada in care am renuntat sa mai consum info de la tv jurnalele de stiri sportive erau compuse din 55% mutu, 40% football si restul sport (cum ar fi faptul ca junioarele ro la tenis cistiga concurs dupa concurs, sau ca o echipa feminin de handball bate o campioana europeana..)
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 5, 2007 @ 7:29 pm
pai nu esti pregatit la faza asta. prezentatoarea e chiar o tipa cu personalitate, provine dintr-o celebra familie polonezo-americana de categorie grea si a mostenit numai lucrurile bune din increngatura ei genealogica ce cuprinde multe personalitati din diplomatie si arta. http://en.wikipedia.org/wiki/Mika_Brzezinski
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iulie 5, 2007 @ 10:06 pm
nu pb nici cu personalitatea jurnalistei, nici cu arborele ei ginecologic. in schimb, nu prea inteleg de ce ar schimba o plimbare pe google modul in care am perceput (repet) sceneta cu pricina.
in plus, in general nu reactionez prea bine la argumentum ad verecundia, asa ca nu am absoloot nici un motiv sa nu mentin afirmatia de mai sus
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 5, 2007 @ 11:12 pm
am pierdut un “m” la verecundiam
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 5, 2007 @ 11:15 pm
mircea, recunosc m-am lasat manipulat. de sceneta (artificiala ai dreptate) dar mai ales de faptul ca stirile din clip nu sunt prezentate de o tinerica neteda luata din spatele blocului si pusa in fata prompterului pe criteriu potentialului de rating al decolteului ei ci de o persoana pregatita ca background educational si potrivita ca nivel intelectual si ca imagine sa aiba prestanta in fata unui public educat.
Comentariu�Comentarii de valilingurar — iulie 5, 2007 @ 11:24 pm
in momente de regresie cind mai risc un zapping am avut ocazia sa vad prezentatoare de stiri care nu zimbesc dupa ce anunta ca o familie tocmai a fost spulberata de un jeep si chiar ating performante acceptabile in folosirea instrumentului periculos numit limba romana(cred ca pe antena 3). sigur ca de aici pina la aspecte de mare finesse cum ar fi o pronuntie netraumatizanta a numelui propriu “munchen” e cale lunga.
pe de alta parte, daca tot ne-am prins singuri in capcana unei discutii despre televiziune, pb mele se leaga mai mult de faptul ca pe sticla cristoiu, ctp, bodu si mai vreo 2-3 figuri care, la fel ca cei de mai sus, inspira fie mila, fie ingrijorare, fie ambele sentimente, sunt cei care dau tonul analizei politice in ro. evident ca aceste aprecieri nu il vizeaza pe pirvulescu, care, dupa cum am putut constata impreuna, este o persoana care da dovada de inteligenta si bun simt, atit la conferinta, cit si la “zupa”.
Comentariu�Comentarii de mirceadragu — iulie 6, 2007 @ 11:53 am