Are you sure you want to send all these items to the recycle bin?

 

ultima zi la birou la actualul loc de munca. probabil ca ideea ca orice despartire e o moarte in miniatura e doar expresia unei imaginatii artistice suprasensibile… si totusi, in momentul in care imi sortez cartile de vizita din portcard-ul de langa calculator imi trec prin fata toate personajele inscriptionate pe micile bucati dreptunghiulare de carton.  o suita de chipuri, unele mai bine conturate altele sterse aproape complet dar toate la fel de prost incadrate in mici scenarii incetosate prin care se insinueaza in memoria mea profesionala. secventele se leaga intr-un fastforwarding inversat, un rewind care curge in ritmul planarii cartilor de vizita in directia cosului de gunoi. personajele mai norocoase sunt arhivate intr-un buzunar lateral, cele cu adevarat importante raman in gestiunea organizatiei. tot acest joc al amestecarii cartilor de vizita, post-it-urilor mazgalite in graba si biletelelor cu numere colorate de telefon imi reactiveaza un cortegiu paralel de personaje si secvente care seamana cu flashback-ul final despre care se spune ca ar reprezenta ultima pauza publicitara inaintea marii treceri.

 

ok, n-am murit. da’ tot acest ritual al ultimei zile la birou are ceva funebru. mormanul de documente de sortat in arhivabile sau reciclabile, jocul cartilor de vizita, miile de fisiere electronice in legatura cu care decizi in mai putin de o secunda daca vor fi salvate sau sterse.  acesta colectia de mici decizii insignifiante imprumuta ceva din emotia alegerii mai mari care le-a generat din prima instanta. alegerea unui nou drum.

 

nu sunt sigur ca vreau sa sterg toate amintirile profesionale a ultimilor doi ani si jumatete, tocmai de aceea le-am arhivat pe un dvd de 4.7 giga si in cateva cute mai crete ale scoartei cerebrale.  gustul amarui al indeciziei e complementarizat de savoarea dulceaga a ultimei portii de inghetata oferita viitorilor fosti colegi.

 

iesirea din scena ma gaseste cu o geanta burdusita cu efecte personale pe umarul drept si un perpetum mobile cu 5 bile saltarete in mana stanga. wish me luck!

Copacul de hartie. Mea culpa

• Pentru a obtine o tona de hartie de imprimanta sunt necesari 24 de copaci maturi

• Hartia poate fi reciclata de maxim 7 ori. Dupa aceea se adauga fibra noua pentru ca produsul final sa nu-si piarda caracteristicile

• Pentru a obtine o tona de hartie de ziar sunt taiati 12 copaci

• Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci 

• Din 100t de hartie colectate se pot replanta cca. 15 ha de padure
   

  

(C) Solidari. Poza trimisa de Eugen Cocalea

www.copaculdehartie.ro  

M-a pus serios pe ganduri proiectul celor de la mediaorg, Copacul de hartie. Sunt rau de tot la capitolul economisit hartie, mereu in mijlocul unui munte de hartzogaraie care asteapta sa fie aruncate sau tocate. Mea culpa si felicitari celor de la mediaorg si partenerilor http://www.copaculdehartie.ro/parteneri.html pentru o initiativa bine venita si bine ticluita. Un proiect care chiar merita replicat si in alte orase.

Cer scuze pe aceasta cale si pinguinilor, in special celor din Happy Feet, pentru numeroasele conserve de ton devorate fara pic de constiinta ecologica si remuscare. Mea Culpa din nou si promit ca nu voi mai incuraja pescuitul oceanic. 

Garana Jazz Festival

Editia a XI-a, 12-15 Iulie 2007

 http://www.garana-jazz.ro/

homo sapiens, homo faber, homo googler

canicula mare si in Sunnyvale California, se pare ca azi serverele celor de la yahoo au facut insolatie. nu stiu sigur ce s-a intamplat, constat doar intru totul profan in problema tehnologica, faptul ca de la sine intelesul sign in to yahoo messenger astazi nu s-a mai intamplat. privat de compania celor 85 de contacte din lista de mess (cu care intretin zilnic, ca orice bun roman de la oras, hartuiri textuale neprotejate) m-am simtit ca pe vremea raposatului nea Nicu, cand ne luau astia curentul.  cautam chibriturile si lumanarile din colt in colt si din injuratura in injuratura intru vesnica pomenire a planului cincinal de reducere a consumului casnic pentru lichidarea datoriei externe a patriei comuniste. 

nici nu vreau sa-mi imaginez scenariul unei zile  de maine in care ni se strica motorul de cautare.  o zi fara google. brrr.  ar fi ca noaptea geroasa de iarna fara agentul termic. it makes you wonder, omul postmodern are nevoi de IT precum strabunicul lui imblanit avea nevoie de foc in gura pesterii.

o terapie buna impotriva falselor necesitati ale hominidului cu mana blocata pe mouse ar fi o  zi internationala a boicotului mondial al tehnologiei. sau si mai bine, vinerea la birou sa fie o data pe luna ziua dietei tehnologice, cea mai recenta inventie pe care ai voie sa pui mana sa fie roata.  just try to picture that. un adevarat exercitiu de stretching al imaginatiei.

MTV Movie Awards: Sarah Silverman vs Paris Hilton

Best Movie: “Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest”
Best Villain: Jack Nicholson, “The Departed”
Best Performance: Johnny Depp, “Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest”
Breakthrough Performance: Jaden Smith, “The Pursuit of Happyness”
Best Comedic Performance: Sacha Baron Cohen, “Borat: Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan”
Best Kiss: Will Ferrell and Sacha Baron Cohen, “Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby”
Best Fight: Gerard Butler vs. the Uber Immortal, “300″
Best Summer Movie You Haven’t Seen Yet: “Transformers”

just a short note about the best kiss. what the heck is going on with you people in the entertainment industry?  get over it folks, we had enough of gay tenderness and most of all, enough of simulated onstage kisses. 

as for Sarah Silverman, i just love that girl, she is full of vipsecticide which makes her my blog’s personal hero.  my tribute to her goes here:

http://www.sarahsilvermanonline.com/

looking forward to silverman’s attack on Sacha Baron Cohen’s inability to tell a gypsy from a kazakh. here’s a little hint for you Sacha, people from central asia usually have almond-shaped eyes. just rewind one of your childhood’s Bruce Lee tapes and you’ll be one step closer to Kazakhstan.  A matter of easy cultural learning.