(One man’s meat is another man’s poison )
A feast inside a yurt (c) Jonathan Barth,
O zicala traditionala kîrgîza spune ca “berbecul ieftin are grasime putina “. Cum aveam sa aflam la mai putin de jumatate de ora de la cazarea noastra in cea de-a doua resedinta prezidentiala, reversul proverbului reprezinta cheia gourmetului din aceasta parte a Asiei Centrale. Stiam de pe google despre pretuirea gastronomica pusa de kirgizi pe carnea de oaie, miel sau cal dar nu ma asteptam sa aflu la mic dejunul oficial al cantinei lui Bakyev cat de importanta este carnea grasa a acestor animale in dieta localnicilor.
Dupa mai bine de 24 de ore de calatorie din care ultimele patru au reprezentat o colectie de fantasmagorii digestive multiculturale ne trezim brusc la realitatea unei farfurii neglijent spalate umplute pana la refuz cu o bucata enorma de carne macinata. Visurile noastre sudesteuropene cu omlete pufoase, salate usoare de vara, masline uriase si branzeturi fine s-au transformat intr-un fel de chiftea diforma intinsa pe toata suprafata unei farfurii insalubre. Chifteaua mutant e asezonata cu cateva linguri dintr-un amestec maroniu amorf ce pare a fi grau incoltit, o versiune mai ofilita. Brusc il invidiem pe Goran pentru inspiratia lui de a sari peste dejun intr-o incercare de a fura cateva ore suplimentare de somn. Radomir e in pragul unei depresii, eu incerc sa-mi sfidez puseurile vegetariene din ultimele luni si gust din bucata neidentificata de carne grasa. proasta alegere, mirosul puternic de oaie e mai tare ca senzatia de foame; graul e si el imbibat cu seu de oaie astfel incat ma resemnez rapid. incercam o partida de mima cu personalul cantinei intr-o tentativa disperata de a solicita un pahar cu apa plata. do you speak english? no? voda, bez gaz pajaluista. Inspiratie proasta din nou, tot ce putem obtine de la fetele de la cantina e apa de la robinet.
Daca e adevarat ca bucataria e poarta de intrare a unei culturi, ceea ce am experimentat eu si Goran in cantina stabilimentului prezidential din Balykchy a fost, fara indoiala, un soc cultural. Gatronomia banateana (in variantele sarba si romana) a snitelului cu cartofi natur s-a ciocnit cu scantei de bucataria Asiei Centrale iar din big bangul infruntarii au rezultat cateva tablete de ciocolata ruseasca cumparate ca plan de rezerva. Orice ar fi, one man’s meat is another man’s poison. Myth confirmed.
Cum orice otrava devine tolerabila in momentul in care descoperi dozajele optime, in zilele urmatoare am inceput sa ne imprietenim cu cele trei tipuri de bucatarii aduse pe malul lacului Issyk Kul de comerciantii care isi incercau norocul pe ruta nordica a drumului matasii. Dieta de subzistenta a triburilor nomade, bazata pe carnuri grele la stomac, o experimentasem (mai mult olfactiv) din prima dimineata. Am aflat mai tarziu ca acea chiftea mutant era de fapt un Beshbarmak, fel traditional al carui nume inseamna cinci degete, trimitere directa la faptul ca se mananca fara tacamuri. au urmat bucate uzbece si uigure, bazate pe pilafuri, patiserie, kebab si tocanite. Vedetele meniului a la Balykchy au fost un kebab de miel si un salam din carne de cal, gustate cu neincredere in doze nanometrice la recomandarea lui Abdiraim, reprezentantul biroului din Osh al UNDP-ului. Reconcilirea definitiva cu gastronomia kirgiza s-a produs la dineul de ramas bun, in cadrul caruia Nurgul, Lira si ceilalti organizatori ne-au rasfatat cu cele mai alese bucate intr-o combinatie orient-occident
Odata reintorsi in Bishkek, aveam sa descoperim si influenta bucatariei sudice care a exportat in capitala Kîrgîstanului feluri traditionale de mancaruri indiene, pakistaneze si chinezesti.
(to be continued)
